Caracterul meu impulsiv mă făcea să explodez la cea mai mică provocare. De cele mai multe ori, după unul din aceste “evenimente”, mă simţeam vinovat şi ruşinat şi încercam să-l consolez pe cel care rămăsese rănit de cuvintele mele.
Într-o zi, un prieten care m-a văzut prezentând scuze, după o asemenea explozie de furie, mi-a înmânat o coală de hârtie şi mi-a spus:
– Mototoleşte-o !
Mirat, l-am ascultat şi am făcut o minge din acea coală de hârtie.
Apoi mi-a spus:
– Acum fă-o aşa cum era înainte.
N-am reuşit, fireşte! Am încercat s-o întind cât mai bine, dar hârtia rămânea şifonată.
Atunci prietenul a adăugat:
– Inima oamenilor este ca această coală de hârtie. Impresia pe care o laşi în acea inimă pe care ai rănit-o va fi la fel de greu de şters precum “ridurile” de pe această hârtie. Chiar dacă vom încerca să corectăm greşeala, “semnele” vor rămâne.
Uneori acţionăm din instinct şi, fără să ne gândim, “aruncăm” cuvinte pline de ură şi ranchiună.
Mai târziu, când revenim asupra celor spuse, ne pare rău, dar nu putem da timpul înapoi, nu putem şterge ceea ce a rămas înregistrat.
Şi lucrul cel mai trist este că lăsăm răni şi urme în multe inimi.
Începând de astăzi, începând chiar din această clipă, fii mai înţelegător şi răbdător cu soţia, copii, părinţii, fraţii, prietenii, colegii, vecinii, angajaţii.
Când simţi că vei exploda aminteşte-ţi de HÂRTIA MOTOTOLITĂ.